bára s.f. 1 Bucata de lemn de metal din material plastic etc. cu lungimea mare in raport cu latzimea shi grosimea care are diferite intrebuintzari. Se tzine de bara pentru a nu cadea la un viraj al autobuzului. ◆ Profil metalic cu sectziunea rotunda sau poligonala obtzinut la cald prin laminare sau la rece prin trefilare. ◆ Piesa (metalica) lunga rezistenta componenta a unui ansamblu a unei mashini etc. care are rolul de a proteja de lovituri. Automobilele au bare de protectzie in fatza shi in spate. 2 Conductor neizolat cu sectziunea relativ mare folosit in constructzia mashinilor shi aparatelor electrice precum shi in instalatzii electrice. 3 (sport) Fiecare dintre cele trei birne din care este construita poarta la unele jocuri sportive. ◆ Ext. SHut in stilpul portzii la unele jocuri sportive. ◇ Expr. (arg.) A o da in bara = a rata; a greshi. 4 (gimn.) Bara fixa = aparat de gimnastica format dintro vergea groasa de metal instalata la o anumita inaltzime intre doi stilpi care se executa diferite exercitzii. 5 Bariera care desparte pe judecatori de avocatzi shi de impricinatzi. ◆ Ext. Loc care il ocupa avocatzii intro sala de judecata in timpul pledoariei. 6 Semn grafic de forma unei linii (verticale) folosit pentru a separa partzi dintrun text. Versurile se despart prin bare. 7 (muz.; shi bara de masura) Linie verticala care taie portativul folosita pentru a separa masurile. ◆ Ridicatura de metal liniara dispusa transversal pe tastiera unor instrumente cu coarde indicind locurile in care se pot produce prin ciupire sunetele de o anumita inaltzime. 8 (herald.) Figura diagonala care uneshte unghiul sting de sus al unui scut cu unghiul drept de jos. 9 Prag de nisip sau de mil situat la adincime mica la gura de varsare a unui fluviu. 10 Val de mare care urca odata cu fluxul de la gura unui fluviu spre amonte. • pl. e. /<fr. barre.