BANUÍT A banuitzi te adj. 1. Care atrage asuprai banuieli asupra caruia se indreapta banuielile suspect suspectat. ♦ (Substantivat) In fruntea banuitzilor pusera pe pindarii arendashului Cosma Buruiana. REBREANU R. I 84. Va mai vazut cineva in tot timpul acesta? intreba umil dintre judecatori. Nimeni raspunse banuitul. SLAVICI O. I 176. 2. (Transilv. Mold.) Suparat mihnit. Nu fi bade suparat Plugul k tzi sa stricat; Nu fi bade banuit TZia fost plugul hirbuit. SHEZ. I 176.