banuit a adj. 1 (despre oameni) Care este presupus k vinovat; care atrage asupra sa banuieli; suspect. ◆ (subst.) Persoana presupusa k a savirshit o infractziune fara a exista insa dovezi suficiente pentru a putea fi pusa sub acuzare. 2 (reg.) Care este suparat mihnit. • pl. tzi te. /v. banui.