banuit² ~a [At: ZILOT ap. HEM 3227 / P: ~nuit / Pl: ~itzi ~e / E: banui] 12 smf a (Om) care este presupus a fi vinovat Si: suspect. 3 a (Reg) Care regreta dupa cineva sau ceva. 4 a (Reg) Presupus². 56 smf Om considerat autor al unei infractziuni care nu este pus sub acuzare din lipsa de probe. 7 a (Reg) Suparat². 8 a (Irg) Regretat. 9 a Cait. 10 a (Inv; d. o persoana) Caruia i sau adus mustrari. 11 a Presimtzit. 12 a (D. o situatzie) Careia i se intrevede o solutzie. 13 a Aflat in urma unor deductzii logice. 14 a (D. un om) Invidiat. 15 a (Irg) Gelos. 16 a (Rar) A carui cinste a fost pusa la indoiala.