BANUÍ banuiesc vb. IV. 1. Tranz. A presupune; a presimtzi; a intrevedea o anumita situatzie o anumita solutzie etc. 2. Tranz. A considera pe cineva drept autor al unei fapte (rele); a suspecta. 3. Intranz. (Reg.) A se supara pe cineva; ai face mustrari. 4. Intranz. (Reg.) A regreta a se cai. Din magh. bánni.