Definiția cu ID-ul 324592:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
BANJÓ ~uri n. Instrument muzical, originar din nordul Africii, având cutia de rezonanță din piele, un gât lung și 5-9 coarde care emit sunete prin ciupire. [Art. banjoul] /<fr. banjo