bandáj s.n. I (med.) 1 Banda (de tifon) care este aplicata pe un segment al corpului in scopul mentzinerii unui pansament realizarii unei compresiuni imobilizarii unei fracturi sau luxatzii mentzinerii unui mediu steril etc. 2 Pansament. 3 Bandaj pentru hernie = cerc de otzel elastic imbracat in pinza shi cu o pernitza la capat care apasa pe locul unei hernii inghinale. II 1 Fasha de pinza cu care boxerii ishi infashoara pumnii pe sub manushi. 2 Fishie de cauciuc care inveleshte minerul diferitelor aparate sportive pentru evitarea alunecarii din mina. 3 Coroana inelara de otzel sau de cauciuc care se monteaza pe obada unei rotzi de vehicul pentru a o proteja. 4 Captusheala in forma unei benzi care se infashoara pe o tzeava pe o varga de metal etc. 5 Inel de sirma cu care se consolideaza infashurarile rotoarelor mashinilor electrice. 6 (miner.; la pl.) Dulapi laterali ashezatzi in lungul unui tunel sau al unei galerii; captusheala. • pl. e. shi (inv.) bandágiu s.n. / <fr. bandage.