bánca (bắnci) s. f. 1. Scaun lung. 2. Intreprindere financiara care efectueaza operatzii de plata shi credit. 3. (La unele jocuri de cartzi) Suma din care bancherul plateshte cishtigurile celorlaltzi jucatori. 4. (Inv.) Bilet de banca. 5. (Inv.) In arg. hirtie de o suta de lei. Var. banc s. n. (banca la jocuri de cartzi; gluma brashoava). Mr. bancu banca megl. banca. It. banca fr. banque (sec. XVIII). Var. banc reproduce fidel fonetismul fr. Cuvintul mr. din it. (Ruffini 328). Totzi der. sint imprumuturi directe: bancar adj. din it. bancario; banco s. m. (banca la jocuri de cartzi) din it.; bancher s. m. din it. banchiero fr. banquier; bancheta s. f. din fr. banquette; banchiza s. f. din fr. banquise; bancnota s. f. din germ. Banknote cf. mag. banknotta (Borcea 177); bancruta s. f. din fr. banqueroute care la rindul sau provine din it. banca rotta; bancutza s. f. (moneda de 50 bani; odinioara in Trans. moneda de 20 creitzari) din germ. Bankozettel transformat prin etimologie populara intrun diminutiv de la banca (Hasdeu 3193; Borcea 177).