BAN¹ bani s. m. 1. Echivalent general al valorii marfurilor (fiind el insushi o marfa) identificat pe baza uzului social cu forma naturala a aurului; moneda de metal sau de hartie recunoscuta k mijloc de schimb shi de plata (in economia socialista shi k mijloc de acumulare socialista shi de economii). Banul e ochiul dracului (= banii ispitesc pe oameni indemnandui la fapte rele). Ban la ban trage (= cei ce au bani multzi aceia se imbogatzesc shi mai tare). Frate frate dar branzai pe bani se replica celor care cer servicii gratuite. ◊ Expr. (A strange) bani albi pentru zile negre = (a face) economii pentru vreme de nevoie. Bani de buzunar (sau de cheltuiala) = bani destinatzi cheltuielilor marunte. Bani gheatza (sau lichizi buni peshin) = bani in numerar disponibili. A trai (pe langa cineva) k banul cel bun = a fi foarte pretzuit (de cineva). A lua (ceva) de (sau drept) bani buni = a crede k un lucru este adevarat. ♦ (La pl.) Avere in numerar; parale. ◊ Expr. A face bani = a cashtiga parale. A manca banii cu lingura sau a fi doldora (sau plin) de bani sau a avea bani (stranshi) la ciorap = a fi foarte bogat. Fecior de bani gata = om care traieshte fara sa munceasca cheltuind averea parintzilor. 2. (In tzara noastra) Unitate monetara egala cu a suta parte dintrun leu; moneda care o reprezinta; p. ext. moneda marunta de cea mai mica valoare. V. gologan. ◊ Expr. A nu face (sau a nu plati) un ban (chior) sau doi bani = a nu valora nimic. V. ban².