BAN¹ bani s. m. 1. Unitate monetara shi moneda egala cu a suta parte dintrun leu; p. restr. moneda marunta divizionara a leului. ◊ Expr. A nu face (sau a nu plati) un ban (chior) sau doi bani= a nu valora nimic a nu avea nici o valoare. 2. Echivalent general al valorii marfurilor (fiind el insushi o marfa); moneda de metal sau hartie recunoscuta k mijloc de schimb shi de plata; argint (2). ◊ Expr. A trai (pe langa cineva) k banul cel bun = a fi foarte pretzuit (de cineva). A lua (ceva) de (sau drept) bani buni = a crede k un lucru este adevarat. ♦ (La pl.) Avere in numerar; parale. ◊ Expr. A fi doldora (sau plin) de bani = a fi foarte bogat. A avea bani (stranshi) la ciorap sau a strange bani la ciorap = a avea sau a face economii a avea sau a strange o suma de bani; a fi zgarcit. Fecior (sau baiat) de bani gata = fiu de oameni avutzi care face extravagantze cu banii primitzi sau moshtenitzi de la parintzi. Et. nec.