BALTOÁK baltoace s. f. Balta (mare) cu apa murdara statuta shi mocirloasa; adunatura sau scursura de apa de ploaie prin gropile drumurilor. Baltoacele tzishneau in pinze galbene de apa sclipitoare sub rotzile de cauciuc. DUMITRIU B. F. 34. Plina de glod... K o ratza balacita in baltoaca. BENIUC V. 140. Baltoacele din curte erau zvintate. PAS L. I 73. Imboldit de camarazi pe la spate recrutul batind trei pashi trinti piciorul in mijlocul unei baltoace care ne umplu de apa pe citeshitrei. BRAESCU V. A. 153. ♦ Cantitate mare de apa de singe de vin etc. varsata pe jos. V. lacaraie aparaie. Privind cu inaintare cum se scalda soarele intro baltoaca de pacura [copilul] shia spus povestea pina la capat ascultindo singur. GALAN Z. R. 307. Popa ramase uitat intro baltoaca de singenchegat. BENIUC V. 157. Varianta: baltoága (SADOVEANU O. III 447) s. f.