BALTÁG baltage shi baltaguri s. n. 1. Topor mic shi ushor cu coada lunga de lemn intrebuintzat de ciobani shi de sateni k arma. Iau lucit lui sub nas la circiuma capete de coasa bricege cosoare shi baltage. GALAN Z. R. Nu uita sascutzi baltagul; k sa ai mai multa nadejde intrinsul. SADOVEANU B. 105. Sarica baltagul shi gluga shi le lepadase intrun coltz. SADOVEANU N. F. 12. ♦ (Arhaizant) Topor cu doua taishuri shi cu coada lunga (intrebuintzat odinioara k arma shi k semn distinctiv al demnitatzii de aga). Pregatitziva baltagurile shi statzi de straja. SADOVEANU J. 546. 2. Maciuca; ghioaga. Era imbracat cu un mintean de urs latzos shincins cu o curea de care sta aninata o ghioaga... cu dintzi de fier adevarat baltag de uriash. ODOBESCU S. I 173. Tatal meu peatunce era voinic shi tare... Eu astazi i tzin locul! Eu port armele sale. Baltagul lui cel strashnic SHi arcul ostashesc. NEGRUZZI S. II 72. ♦ (In poezia populara) Arma a haiducilor probabil un fel de ghioaga adesea ferecata sau tzintuita shi tzinuta intro teaca care o purtau cind erau calare la oblinc. Unde vedeam saracul Imi ascundeam baltagul SHii dam bani de cheltuiala SHi haine de primineala. ALECSANDRI P. P. 89. Bistritzo shiroi de frunte! Ce te facushi dunare SHi te umflatzi tulbure. De nu pot trece prin tine Cu baltagul la ciochine? ALECSANDRI P. P. 255. ♦ Fig. Lovitura de baltag. Vetzi lua fiecare cite o suta baltage... pe talpe. NEGRUZZI S. I 24. Varianta: (Munt.) baltac (TEODORESCU P. P. 289) s. n.