Definitzia cu ID-ul 415690:
Dictzionare etimologice
Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
baltág (baltage) s. n. Topor cu coada lunga arma. Var. baltac baltag baltac. Tc. baltak (Roesler 588; SHeineanu II 37; Lokotsch 207; Ronzevalle 46) cf. cuman. balta (Kuun 124). Mentzionat din sec. XVII. Din tc. provin shi ngr. μπαλτᾶς bg. baltija. Der. baltagiu s. m. (soldat inarmat cu baltag) din tc. baltaci (sec. XVIII) este inv.