baltág s.n. 1 Topor mic shi ushor cu coada lunga uneori cu doua taishuri care este folosit shi k arma. 2 Lovitura aplicata cu baltagul. Ia dat un baltag peste mina. 3 (in Ev. Med. in Mold.) Semn distinctiv al demnitatzii de aga. 4 Secure (ferecata sau tzintuita) care o purtau haiducii. • pl. uri ge. shi baldác baltác s.n. /<tc. baltak.