baltag sn [At: (a. 1624) ap. HEM 3065 / V: (reg) ~tac bal~ ~dac / Pl: ~age (rar; in poezie) ~agi ~uri / E: tc baltak] 12 (Ivp) Arma veche k o secure (cu doua taishuri) sau k un topor cu coada lunga din lemn tare. 34 (Ivp) Lovitura aplicata cu baltagul (12). 5 (Inv; Mol) Semnul distinctiv al agai la curtea domneasca din Moldova. 6 Secure (ferecata sau tzintuita) care o purtau haiducii. 7 Lovitura cu baltagul (6). 8 Arma a ciobanilor sau a satenilor asemanatoare cu baltagul (1). 9 Lovitura aplicata cu baltagul (8). 10 (Rar) Maciuca. 11 (Rar) Lovitura aplicata cu baltagul (10).