bálta (bắltzi) s. f. 1. Mlashtina. 2. Lunca inundabila a Dunarii. 3. Baltoaca. Mr. megl. balta istr. bote. Origine incerta. Exista doua teorii referitoare la istoria acestui cuvint. Conform primei este vorba de un cuvint autohton care sar trage dintro radacina indoeuropeana *bal ce poate fi identificata in germ. *pol (v. germ. de mai sus pfuol v. engl. pol.) lituan. balá sl. blato celt. *palta (J. Kurylowicz Mélanges Vendryes 1925 p. 308; REW 6177). Din aceeashi radacina ar deriva un ilir *balton pl. *balta; shi de la aceasta ultima forma se considera k pot proveni nu numai rom. balta ci shi alb. baljtë lom. palta triest. paltan piem. pauta ngr. βάλτη ngr. μπάλτα βάλτα shi βάλτος (Ascoli Arch. glott. I 261; G. Meyer Neugr. St. II 64; Berneker 70; DAR; Capidan Raporturile p. 461; Pascu I 179; Pushcariu Lr. 180). Provenientza ilirica nu este imposibila chiar daca ilirii nu ne sint cunoscutzi dat fiind k au trait in regiuni mlashtinoase; iar extinderea cuvintului in nordul Italiei ar fi o dovada in favoarea acestei ipoteze. Cealalta ipoteza care a fost prima sub aspect cronologic pare a fi mai putzin acceptata in prezent. Conform acesteia balta ar proveni din sl. blato de unde provin shi bg. blato slov. ceh. blato pol. bloto rus. boloto (Miklosich Slaw. Elem. 15; Cihac; Roesler 565; Philippide Principii II 698). Aceasta ipoteza intimpina o grava dificultate shi anume metateza bla › bal putzin probabila in rom.; din aceasta cauza mai multzi specialishti incearca sa arate k termenul rom. provine dintro forma slava *balto anterioara metatezei lichidelor. (Skok Archiv za arb. Star. II 114; Nandrish Mélanges École Roumaine II 125 shi Dacor. VI 350; Sandfeld 83; Vaillant BL XIV 9). Faptul in sine nu este imposibil dar pare putzin probabil; shi este curios de semnalat k forma sl. ipotetica anterioara metatezei nu a lasat urme in limbile sl. moderne; k singurele forme sl. cu metateza provin din rom. (astfel rut. balta cf. Miklosich Wander. 12 shi Candrea Elemente 404; de asemenea bg. medie shi bg. baltina cf. Jagic Arch. slaw. Phil. XXII 32 Berneker 70 shi Capidan Raporturile 230); shi care insushi Miklosich o vreme partizan al originii in sl. a cuvintului a ajuns sal considere strain in sl. in Neugr 11. Astfel stind lucrurile ipoteza autohtona pare a intruni cele mai multe probabilitatzi. Ngr. μπάλτα provin din rom. (Murnu Rum. Lehnvörter 34) in vreme ce ngr. βάλτη provine din ilira dupa Triandaphyllidis 150 shi din alb. dupa G. Meyer Neugr. St. II 64. Der. baltac s. n. (balta); baltacai baltacari vb. (a da din picioare); baltaceala s. f. (batai din picior); baltaci vb. (a se balaci; a se forma baltoace); baltaretz adj. (palustru); baltaretz s. m. (vint dinspre lunca Dunarii vint de miazazi); baltarie s. f. (balta mlashtina); baltau s. n. (baltoaca); baltzi vb. (a se forma baltoace); baltig sn (balta mlashtina); baltina s. f. (lunca teren inundabil); baltish s. n. (teren mlashtinos); baltoaca s. f. (balta mica; bulhac); baltoc s. n. (baltoaca); baltos adj. (mlashtinos).