bálta s.f. 1 (hidrol.) Portziune larga din lunca in care apa din inundare stagneaza mult uneori tot anul cu lacuri temporare sau permanente cu girle avind o vegetatzie acvatica bogata shi o fauna specifica; ext. lac. ◇ Expr. A ramine (sau a sta a zacea) balta = a fi lasat in parasire; a nu fi dus pina la capat; a fi intrerupt; a fi nerezolvat; a stagna a nu mai inainta. A da cu bita in balta = a face o gafa. A lasa (ceva sau pe cineva) balta = a abandona; a nu se mai ocupa a nu se mai interesa de cineva sau de ceva. Voi sa raspunda ceva dar se razgindi lasa totul balta (SADOV.). A o lasa balta = a renuntza la... A arunca (sau a azvirli a zvirli) (cu) banii in balta = a) a cheltui fara socoteala a fi risipitor; b) a cheltui banii pe lucruri nefolositoare shi de proasta calitate. Cit papura in balta v. papura. Cind o cinta shtiuca in balta v. shtiuca. Trosc cu bitan balta! v. trosc. A vinde peshtele din balta v. vinde. 2 Intindere de apa statatoare; zona de lunca inundabila cu locuri in care stagneaza apa. 3 Groapa cu apa sau cu mocirla; apa (de ploaie) dintro groapa. Mashina a trecut printro balta shi la stropit pe haine. 4 Exager. Cantitate mare de lichid varsat (pe jos). Balta de singe. • pl. baltzi. /probabil sl. veche балта; cf. alb. baltë.