BALMAJÍ balmajesc vb. IV. Tranz. 1. A amesteca mai multe lucruri unele cu altele; a incurca. ♦ A ametzi pe cineva (cu vorba); a zapaci a incurca. V. imbrobodi. (Atestat in forma imbolmaji) Dute omule shi fii mai cu inima nu te mai lasa sa te imbolmajeasca cu vorba. VLAHUTZA O. A. 356. 2. A spune (ceva) incurcat in neshtire; a ingaima. V. indruga. K sa ne dea o dovada de chemarea sa pentru viatza schimniceasca balmaji pe nas popeshte aproape trei sferturi de ceas un deshantzat amestec de cintari bisericeshti shi de cintece de lume. M. I. CARAGIALE C. 117. Variante: balmují (CREANGA A. 88) imbolmají vb. IV.