balistic a s.f. adj. I s.f. (mec.) Ramura a mecanicii teoretice care se ocupa cu studiul mishcarii libere a corpurilor grele aruncate in spatziu pe o directzie diferita de verticala sau de orizontala. II adj. 1 (mec.) Care apartzine balisticii care se refera la mishcarea proiectilelor in spatziu. ◇ Pendul balistic = pendul (masiv) folosit pentru determinarea vitezei proiectilelor. Curba balistica = traiectorie a unui proiectil din momentul lansarii pina la atingerea obiectivului. 2 (bot.; despre semintze fructe) Care este diseminat prin expulzare. • pl. ci ce. /<fr. balistique it. balistica balistico.