BALÁNTZA balantze s. f. 1. Instrument pentru masurarea greutatzii corpurilor prin echilibrarea lor cu greutatzi etalonate. ◊ Balantza romana = cantar cu o singura greutate etalonata care se deplaseaza pe bratzul lung al parghiei inegale de al carei punct fix este atarnat un talger pentru obiectele de cantarit. ◊ Expr. A pune in balantza = a compara doua lucruri sau fapte atitudini idei diferite. 2. N. pr. f. art. Numele unei constelatzii din emisfera australa. ♦ Unul dintre semnele zodiacului (reprezentat printro balantza). 3. (Fin.) Comparatzie raport intre mai multzi indicatori care trebuie echilibratzi; (concr.) tabel situatzie care contzine o asemenea operatzie etc. ◊ Balantza de verificare = situatzie contabila intocmita de regula la sfarshitul lunii prin centralizarea datelor inregistrate in conturi in scopul verificarii exactitatzii operatziilor contabile. Balantza comerciala (a unei tzari) = raportul dintre valoarea exportului shi cea a importului. Din fr. balance.