BALÁNTZA balantze s. f. 1. Aparat pentru masurarea greutatzii corpurilor format dintro parghie la capetele careia se ashaza de o parte obiectul de cantarit shi de cealalta parte greutatea care echilibreaza acest obiect. ◊ Expr. A pune in balantza = a cumpani fapte sau argumente in vederea luarii unei hotarari. ♦ (Sg. art.) Numele unei constelatzii din emisfera australa; cumpana. 2. (Fig.) Comparatzie raport intre doua sume conturi etc. ◊ Balantza de verificare = operatzie contabila constand din totalizarea separata a cifrelor din debitul shi din creditul conturilor; situatzia conturilor la o anumita data. Balantza comerciala (a unei tzari) = raportul dintre valoarea generala a importului shi cea a exportului. Fr. balance.