BALÁNTZA s.f. 1. Instrument pentru cantarit bazat pe principiul echivalarii a doua greutatzi cu ajutorul unui sistem de parghii; cantar; cumpana. ◊ A pune in balantza = a judeca bine faptele inainte de a lua o hotarare. 2. (Cont.; fin.) Raport intre doua sume doua conturi etc. ◊ Balantza comerciala = raportul dintre valoarea importului shi exportului unei tzari (pe o perioada de un an); balantza de platzi = raportul dintre sumele incasate din strainatate de catre o tzara shi cele care le plateshte altor state intro anumita perioada de timp de obicei un an. [Pl. tze. / < it. balanza cf. lat. bilanx < bis de doua ori lanx tava].