BALÁNTZA balantze s. f. 1. Instrument pentru masurarea greutatzii corpurilor prin echilibrarea lor cu greutatzi etalonate. ◊ Balantza romana = cantar cu o singura greutate etalonata care se deplaseaza pe bratzul lung al parghiei inelate de al carei punct fix este atarnat un talger pentru obiectele de cantarit. ◊ Expr. A pune in balantza = a compara doua lucruri sau doua fapte atitudini idei diferite. ♦ (Sg. art.) Numele unei constelatzii din emisfera australa. 2. (Fin.) Comparatzie raport intre mai multzi indicatori care trebuie echilibratzi; (concr.) tabel situatzie care contzine o asemenea operatzie etc. ◊ Balantza de verificare = operatzie contabila de totalizare a cifrelor din debit shi a celor din credit; situatzia conturilor la o anumita data. Balantza comerciala (a unei tzari) = raportul dintre valoarea generala a importului shi cea a exportului. Din fr. balance.