balansoár s.n. 1 Fotoliu care se balansează pe două tălpi curbate; (fran.) berceuse. 2 Scândură, placă (de lemn), susținută la mijloc pe un punct fix de sprijin, pe ale cărei extremități se așază două persoane (mai ales copii) imprimându-i mișcări de ridicare și de coborâre prin balans. 3 Scrânciob mare. • pl. -oare. și (înv.) balansór s.n. / <fr. balançoire.