balangani vb. IV. 1 intr. (despre clopote talangi) A suna (tare). Clopotul balanganeshte. 2 refl. (pop.; despre oameni) A se balabani. 3 tr. (pop.; compl. indica partzi ale corpului sau ext. obiecte care atirna) A deplasa a mishca intro parte shi in alta. Mergea shovaitor balanganindushi miinile. ◇ (refl.) Geamul deschis se balanganea cu zgomot. • prez. ind. esc. /balang + ani.