BALALAÍ balalaiesc vb. IV. Intranz. A se mishca a se legana a se clatina intro parte shi intralta k un om nesigur pe pasul sau ori k un obiect spinzurat in bataia vintului; a bananai a se balabani. Fintina parasita... asupra careia a jale scirtziia balalaind in bataia vintului cumpana ce tot se mai tzinea pe cracana miei furci butucoase. VLAHUTZA N. 122. Ma cam stringe [livreaua] la coate shin spate. Da ce vrei?... sa balalaieshti [in ea] k intrun sucman? ALECSANDRI T. I 136. ◊ (Urmat de determinari introduse prin prep. «din») Stenon cen adunare inshira cum i vine SHi vrute shi nevrute k moara cea stricata... Din mini balalaieshte intocmai k din limba. NEGRUZZI S. II 226.