balací (césc ít) vb. A se zbengui in apa a (se) balacari. Creatzie expresiva (Iordan BF II 184); coincide cu bg. balakam care poate fi imprumutat sin rom. (dupa Cihac shi DAR cuvintul rom. provine din bg.). Este dificil de presupus k var. balacari vb. (a (se) balaci; a sta la taclale a birfi a indruga verzi shi uscate; a batjocori) ar proveni din rut. rus. balaguriti (Cihac) sau din sb. balakati (DAR) cu care are in comun izvorul expresiv. DAR nu cunoashte sensul de „a (se) balaci” al acestui cuvint cu toate k este mai comun decit celelate. Der. balaceala s. f. (zbenguiala prin apa); balacitura s. f. (balaceala).