BÁIERA baieri s. f. 1. Curea sfoara atza etc. cusuta sau legata de un obiect (traista plosca etc.) shi cu ajutorul careia obiectul poate fi transportat sau atarnat. ◊ Expr. A (i se) rupe (cuiva) baierile inimii = a simtzi (sau a provoca cuiva) o mare durere sufleteasca. Ashi dezlega baierile inimii = a se destainui (cuiva). A ofta (sau a striga a rade etc.) din baierile inimii = a ofta (sau a striga etc.) din toata inima. ♦ Atza shnur etc. cu care se leaga se strange sau se incheie o rufa o haina o punga etc. ◊ Expr. A strange baierile pungii = a face economii. A avea noua baieri la punga = a fi foarte zgarcit. ♦ Ochi de franghie legat de fiecare dintre cele doua margini ale unei barci prin care se introduc vaslele. 2. (Rar) Amuleta. [Pl. shi: baieri. Var.: báier baiere s. n.] Lat. bajulus.