báiera s.f. 1 (mai ales la pl.) Curea (subtzire) sfoara etc. cusuta sau atashata la un obiect pentru al putea transporta atirna stringe inchide etc. Apuca baierile sacoshei pline shi porni incet spre casa. ◇ (pop.) Baierile inimii (sau baierul pieptului) = valvele inimii. ◇ Expr. A (i se) rupe (cuiva) baierile inimii = a provoca cuiva sau a simtzi o mare durere (fizica ori morala). = Ashi dezlega baierile inimii = a se destainui. A ofta (sau a striga a ride) din baierile inimii = a ofta (sau a striga a ride) foarte tare din toate puterile. ◆ Fig. Adincime fund. Tetis chema pe Briareu k sa iasa din baierile adinci ale pamintului (ODOB.). 2 (la pl.) SHnur atza etc. cu care se leaga se stringe sau se incheie un obiect de vestimentatzie. Ishi rupse... baierile camashii (SLAV.). ◆ Sfoara shnur cu care se leaga gura unei pungi. In chimir se amestecau pe linga baierele pungii lantzugul briceagului (SADOV.). ◇ Expr. A lega (sau a stringe) baierile pungii (sau la punga de la punga) = a face economii a deveni econom. A avea noua baieri la punga = a fi (foarte) zgircit. A taia (cuiva) baierile pungii = a face (pe cineva) satzi dea bani. A deznoda baierile pungii v. deznoda. 3 (mar.; pop.) Ochi de fringhie sau de piele fixat de marginea unei barci prin care se trece visla. 4 (pop.; in credintze; in forma „baier” impletitura descintata care se pune la gitul copiilor bolnavi; amuleta. 5 Compus: (bot.) baieraungurului = planta erbacee cu tulpina ramificata cu florile in mici capitule violaceudeschis (Centaurea micranthos). • pl. i (pop.) baieri. shi (inv. reg.) báira s.f. báier báir báior s.n. /lat. baiulus baiula.