BAGATÉLA bagatele s. f. 1. Lucru de mica importantza lucru de nimic o nimica toata fleac. Triizaci shi doi de galbini. O bagatela. ALECSANDRI T. I 80. O vorba o bagatela le da prilej de sfada. NEGRUZZI S. II 242. In zadar mai deunazi am vrut prin poezie Sa scap do bagatela do mica datorie. ALEXANDRESCU P. 81. ♦ (Concretizat) Ai facut inventariul tuturor bagatelelor din colonada. NEGRUZZI S. I 329.Mica compozitzie muzicala pe o tema ushoara. Bagatela in stil rominesc a compozitorului I. Scarlatescu. Varianta: bagatél bagatele shi (invechit) bagateluri (CREANGA A. 81 FILIMON C. 157) s. n.