báfta (báfte) s. f. Noroc succes. Tc. baht (PopescuCiocanel 14; DAR; Ronzevalle 48) care a trecut in tzig. batch (Miklosich Zig. 172; Wlislocki 72). In rom. pare a fi intrat prin intermediul tzig. (Graur 124; Graur Notes IV 196; Juilland 157) shi considera o nuantza de vulgaritate; cu toate k este un cuvint foarte folosit in limbajul comun apare rareori in literatura. Din tc. provin shi ngr. βάχτ alb. baft bg. sb. bacht. Stamati foloseshte de mai multe ori cuvintul bafta cu sensul de „gura cioc”; nu cunoashtem ratziunea acestei intrebuintzari care nu apare la alt autor shi care nu o gasim in dictzionare. Der. baftos adj. (norocos).