BÁDE s. m. 1. (Folosit mai ales la tzara de obicei pe linga un nume propriu) Termen de respect cu care cineva se adreseaza unui barbat de obicei mai in virsta decit el; termen familiar cu care orashenii se adreseaza tzaranilor. Badea Culai feciorul saracului... Buciuman mine toate rascoalele tzarii! DESHLIU G. 23. Badea Bodringa facu semn cu ochiul. CAMILAR N. I 318. Ba nu bade Ipate naibi grija; nu tzioi mai cere vreun lucru mare pina peacolo. CREANGA P. 151. ♦ (La vocativ precedat de «mai») Termen cu nuantza de ironie shi de amenintzare cu care cineva se adreseaza unui barbat (indiferent de virsta). Hei hei!... nu team shtiut eu cami eshti de aceshtia k de mult itzi faceam felul!... Dar traind shi nemurind teoi sluji eu mai badeo! CREANGA P. 236. Ha ha! mai badeo miai cazut la mina acu! ALECSANDRI T. 234. 2. (Popular) Termen cu care femeile de la tzara se adreseaza barbatului iubit. Tu te duci badeo sarace Eu cu dorul tau ceoi face? JARNÍKBIRSEANU D. 109. ♦ (Adesea cu un pronume posesiv) Iubit ibovnic dragutz. Floricica din ogoara Dorul badei ma omoara. SEVASTOS C. 129. Badea meu tinar baiat Nici mustatza nu ia dat; Badea meu tinar copil Roshu k un trandafir... Cum e bradul aratos Ashai badea de frumos; Cum e bradul nalt din munte Ashai badea meu de frunte. JARNÍKBIRSEANU 39. Badea nalt cit un ciresh Mindra cit un fedelesh. JARNÍKBIRSEANU D. 429. Forme gramaticale: art. badea voc. bade shi badeo. Varianta: (regional) bádiu (JARNÍKBIRSEANU D. 240) s. m.