BACIU subst. termen comun popoarelor din Sudestul european in sensul de „capetenie de pastori” shi „nene” frate mai mare. 1. Baciul (C SHtef; SHtef; boier 1521 29 (P Gov f° 16); escu act. 2. Bacea Isac (17 A III 182); munt. (17 B II 168); E. ard. 3. Bacea Gr. (16 A IV 177). 4. Baciu (Ard I); tz s. disp. (SHincai). 5. Bacica (16 B VI 9). 6. Bacila Ioan act. 7. Cf. Bacin (?) mold.; ard. (Drag). 8. Bacioiul s.