*bacalaureát a s. (fr. baccalauréat d. mlat. baccalaureatus care vine d. baccaláureus ĭar aceasta e o traducere arbitrara dupa fr. bachelier flacaŭ shi n’are nici o legatura cu lat. baca baca shi laurus dafin). Acela care a trecut un examin general de liceŭ. S.n. pl. e. Examinu carel trece un bacalaureat: a da a trece a lua bacalaureatu. In Romania acest examin a fost desfiintzat de ministru liberal Haret in 1899 shi reinfiintzat de ministru liberal Angelescu la 1925. Vulg. bacaloriat.