bacalaureat subst. (pedag.) 1 s.n. Examen general sustzinut dupa absolvirea cursurilor liceale a carui promovare da dreptul la inscrierea intro institutzie de invatzamint superior. ◆ Titlu obtzinut in urma acestui examen. 2 s.m. s.f. Persoana care a promovat examenul de bacalaureat. • sil. laureat. pl. n. uri m. f. tzi te. shi (pop.) bacaloreát subst. /<fr. baccalauréat lat. baccalaureatus.