babilonián a s.m. s.f adj. 1 s.m. s.f. (la pl.) Populatzie semitica ce a trait in statul sclavagist Babilon in milen. 21 i.Hr. dezvoltind o bogata cultura materiala shi spirituala; (shi la sg.) persoana care apartzinea acestei populatzii; persoana care facea parte din populatzia de baza a Babilonului sau era originara de acolo. 2 adj. Care apartzine Babilonului sau babilonienilor care se refera la Babilon sau la babilonieni; babilonic. Cultura babiloniana. ◆ (subst. f.) Dialect akkadian vorbit in Mesopotamia. • sil. nian. pl. ieni iene. shi babiloneán a s.m. s.f adj. /nm. pr. (orash antic in Mesopotamia) Babilon + ean; cf. fr. babylonien.