BÁBA babe s. f. I. Femeie in varsta inaintata; femeie trecuta de tineretze; babatie babeta¹. ♦ Spec. Femeie batrana care vindeca bolile prin mijloace empirice prin vraji prin descantece etc. ◊ Zilele babei (sau babelor) ori babele = primele noua sau douasprezece zile ale lunii martie in care vremea este adesea foarte schimbatoare. ♦ (Fam. shi glumetz) Sotzie. ♦ (In sintagmele) (Dea) babaoarba = joc de copii in care unul dintre ei legat la ochi incearca sai prinda pe ceilaltzi. Dea babagaia = joc de copii in care unul dintre ei care face pe closhca ishi apara „puii” inshiratzi in linie in spatele lui impotriva altuia care face pe „gaia”; dea puiagaia. II. 1. Barna care se sprijina un acoperish sau un plansheu de lemn. 2. Parte a unei copci¹ (1) in forma de toarta (numita shi femeiushca) in care se prinde o alta in forma de carlig (numita mosh). 3. (Iht.) Zglavoaca (1). 4. (Reg.) Ciuperca roshie comestibila care creshte pe crengi uscate shi putrede. Din bg. sb. ucr. baba.