BÁBA babe s. f. I. Femeie in varsta inaintata; femeie trecuta de tineretze; babatie babeta¹. ♦ Spec. Femeie batrana care vindeca bolile prin mijloace empirice prin vraji prin descantece etc. ◊ Zilele babei (sau babelor) sau babele = primele noua sau douasprezece zile ale lunii martie in care vremea este adesea foarte schimbatoare. ♦ (Fam. shi glumetz) Sotzie. ♦ (In sintagmele) (Dea) babaoarba = joc de copii in care unul dintre ei legat la ochi incearca sai prinda pe ceilaltzi. Dea babagaia = joc de copii in care unul dintre ei care face pe closhca ishi apara „puii” inshiratzi in linie in spatele lui impotriva altuia care face pe „gaia”; dea puiagaia. II. 1. Barna de sprijinire a unui acoperish sau a unui plansheu de lemn. 2. Parte a unei copci in forma de toarta (numita shi femeiushca) in care se prinde cealalta parte a copcii in forma de carlig (numita shi mosh). 3. (Iht.) Zglavoaca. 4. (Reg.) Ciuperca roshie comestibila care creshte pe craci uscate shi putrede. Din bg. scr. ucr. baba.