Definiția cu ID-ul 969891:

Relaționale

AVUȚIE s. avere, avut, bogăție, bun, mijloace (pl.), situație, stare, (înv. și reg.) bogătate, prilej, prindere, (reg.) blagă, prinsoare, (prin Transilv.) apucătură, (Transilv.) iosag, (Olt., Ban. și Transilv.) vlagă, (înv.) bucate (pl.), periusie, (fam.) parale, (fig.) cheag, seu. (Are ceva ~.)

Exemple de pronunție a termenului „avuție”

Visit YouGlish.com