avocat ~a smf [At: PRAV. (1814) 16 / V: adv~ (ivr; reg) advocatar arv~ arvocatar^[1] avrocatar^[2] avuc~ / Pl: ~atzi / E: fr avocat lat advocatus] 1 Persoana care are profesiunea de a acorda asistentza juridica. 2 Persoana careia i se da dreptul de a apara interesele sau de a reprezenta afacerile cuiva intro instantza judecatoreasca. 3 (Is) ~ public Reprezentant al Ministerului Public in fatza unei instantze. 4 (Irn) Persoana care se face aparatorul alteia sau al unui principiu al unei teorii. 5 (Irn; is) A se face (sau a fi) ~ul cuiva A lua in mod insistent apararea cuiva. corectata