AVINTÁ avínt vb. I. 1. Refl. A se repezi plin de insufletzire (spre cineva sau ceva) ashi lua avint. Va pe marea larga Vis de flacari vasul cum savinta Peste valuri negre sa le sparga Pentru mult visata pace sfinta. BENIUC V. 42. SHi azi el se avinta pe calul sau arab. EMINESCU O. I 97. Cerbul in fuga sa minunata se avinta k in zbor dasupra rovinilor. ODOBESCU S. III 136. ◊ Fig. O! Viatza! Sufletul ce se avinta Cinta. MACEDONSKI O. I 158. Iar sufletumi in zborui Savinta fericit. ALECSANDRI P. III 99. ◊ Tranz. fact. Cu ce scop oare cu ce hotarire ishi parasise el pustia casa parinteasca...? Insushi el nu putea shti; dar o rasaritura a inimii il avintase spre locul unde ochii sai puteau sa zareasca pe zina inflacaratelor sale visari. ODOBESCU S. I 120. ♦ Ashi deschide drum cu indrazneala biruind piedici. Masa la trimis in sat. Vezi deaceeai incruntat SHi savinta shi se crede Cai barbat. COSHBUC P. I 224. ◊ Fig. Nu potzi opri pamintul sa roteasca Nici soarele din marshul lui fierbinte Nici fluierul sa cinte nici frunza sa foshneasca Nici lumea sa seavinte dea pururi inainte! DESHLIU G. 56. 2. Tranz. A impinge (pe cineva sau ceva) cu energie inainte. Radu... salta iuten luntre; apoi imbrincind tare tzarmul cu visla citeva voiniceshti lovituri de lopata avintara micul vas departe de coasta. ODOBESCU S. I 141. ◊ A imprima (cuiva sau unui lucru) o mishcare violenta. SHia avintn.t pushca in spate sha pornit shuierind printre dintzi. AGIRBICEANU S. P. 15. SHi scoateo maciuca groasa... SHiavintindo intro parte Trage la ciocoi pe spate. MARIAN S. 174. ◊ A insufla avint a insufletzi. SHi Herbor Lukasiewitz viteaz cu parul sur Se duce sa avinte armata cea craiasca SHi cu rominii aprigi in piept sa se loveasca. ALECSANDRI P. III 223.