AVERTISMÉNT avertismente s. n. 1. Inshtiintzare prealabila observatzie preventiva (in legatura cu un risc cu o primejdie). Cuvintele lui Lenin prin care el prezicea imperialismului american acelashi sfirshit rushinos care la avut imperialismul german rasuna shi azi k un teribil avertisment pentru politicienii dementzi shi aventurieri din S.U.A. incendiatori ai unui nou razboi mondial. GHEORGHIUDEJ ART. CUV. 595. [invatzatorul] nu mai intoarse capul. Linga el arma jandarmului se clatina k un avertisment. REBREANU R. I 313. ♦ Semnal. Mashina repeta staruitor shi poruncitor acelashi avertisment ascutzit k un tzipat minios. REBREANU R. II 45. 2. Blam din partea unui superior sau shef; mustrare constituind una din formele de pedeapsa disciplinara pentrfi o abatere. A da (sau a primi) un avertisment. ♦ (Sport) Masura premergatoare penalizarii prin care arbitrul atrage atentzia unui jucator (sau unei echipe) k joaca nereglementar.