AVÉRE averi s. f. (Adesea la pl.) Totalitatea bunurilor care se afla in posesia unei colectivitatzi sau a unui individ. V. avutzie bogatzie. Avere ai cucoane dar cum au adunato batrinii dumneatale? PAS L. I 113. K sa se sece influintza boierilor... i despoie de averi. NEGRUZZI S. I 143. Tune dracun ei boieri K au destule averi; Leau luat tot de la noi SHi neau lasat in nevoi. ANT. LIT. POP. I 22. ◊ Avere mishcatoare v. mishcator. Avere nemishcatoare v. nemishcator. ♦ Expr. (Popular) A se bucura la avere = a fi lacom de bani. Mansurai sa iau muiere. Ma bucurai la avere Lacomitam lacomit Lacomii la shese boi SHiam luat hida de gazdoi. JARNÍKBIRSEANU D. 181. (Adesea ironic sau figurat) Astai toata averea mea (sau a ta a lui etc.) = astai tot ce posed (sau posezi etc.). Cocioaba de pe malul sting al Bistritzei barbatul fata shi boii din padure un tzap shi doua capre slabe shi riioase ce dormeau pururea in tinda era toata averea Irinucai. CREANGA A. 27. ◊ (Urmat de determinari introduse prin prep. «in» aratind in ce consta averea) Are strinsa o avere bunicica in bani shi vinatzuri bine ingrijite. CARAGIALE O. I 283. ♦ (Prin exagerare) Suma foarte mare de bani. Calatoria ma costat o avere.