A AVEÁ am tranz. I. 1) A tzine in posesiune; a stapani; a poseda; a detzine. A avea casa. Catzi bani ai? A avea profesie buna. ◊ A avea la dispozitzie a utiliza dupa bunul plac; a dispune. Ceam avut shi ceam pierdut putzin imi pasa. 2) A contzine in sine. Odaia are doua ferestre. Cartea are trei capitole. Butoiul are 100 de litri. ◊ A avea o anumita varsta a fi de o anumita varsta. 3) A duce cu sine. Avea in mana o geanta. ◊ A avea numele (sau porecla titlul) a purta numele (sau porecla titlul). A avea ceva cu cineva a purta pica cuiva. 4) A percepe cu ajutorul simtzurilor. 5) (urmat de un verb la infinitiv conjunctiv sau supin) A fi necesar. Am de transcris un text. ◊ Nare (nam... ) decat ma (te il...) priveshte. 6) rar (urmat de o propozitzie complementara) A patrunde cu mintea; a shti. Are cum sa iasa din incurcatura. 7) rar A se afla in realitate; a fi; a exista. Are cine ma ajuta. Are cine vorbi. II. (in imbinari) 1) (sugereaza ideea de suferintza durere fizica sau morala) Are ulcer stomacal. Are mare necaz. ◊ Ce ai? a) ce tzi sa intamplat? b) ce te doare? Nare nimic! a) nu i sa intamplat nimic; b) nare nici o importantza. 2) (sugereaza ideea de a dispune) A avea multa energie. A avea capacitate de lucru. A avea o ora de ragaz. 3) (sugereaza ideea de cunoashtere urmat de o propozitzie complementara) Am ce face. Are unde pleca. III. (in imbinari substantivale ce redau sensul verbului de acelashi radical cu substantivul din imbinare sau cu echivalentul lui semantic): A avea asemanare a se asemana. A avea bucurie a se bucura. A avea nadejde (sau sperantza) a nadajdui (sau a spera). A avea scapare a scapa. A avea un vis a visa. IV. (cu functzie de verb semiauxiliar) Avea sa plece. Aveai sa fii medic. V. (cu functzie de verb auxiliar) 1) (la formarea perfectului compus) Am vazut. 2) (la formarea unor forme de viitor) Are sa ajunga. /<lat. habere