AUZÍ aúd vb. IV. 1. Tranz. A percepe sunetele zgomotele cu ajutorul auzului. ◊ Expr. Sa teauda Dumnezeu! = sa se implineasca cele care (mi) le doreshti! Naude na vede (na greul pamantului) = se face k nu shtie nimic. Eu spun eu aud = degeaba vorbesc nu ma asculta nimeni. (Refl. pas.) Sa se auda musca (zburand)! = sa fie tacere deplina! 2. Tranz. (La imper.) A lua seama la cele ce se spun; a asculta. Ia auzi cetzi spun! 3. Intranz. shi tranz. (Interogativ) A intzelege a pricepe. ♦ Intranz. (La prez. ind. pers. 1) a) (K raspuns la o chemare) Poftim? ce doreshti?; b) Potzi tagadui? ma mai potzi contrazice? 4. Tranz. shi intranz. A afla (o veste o shtire etc.). ◊ Loc. adv. Din auzite = din cate a aflat cineva de la altzii din zvon public. ◊ Expr. (Intranz.) A auzi de cineva (sau de ceva) = a cunoashte pe cineva (sau ceva) din cele ce se spun despre el. A nu mai auzi de cineva = a nu mai shti a nu mai afla nimic despre cineva. A nu (mai) voi sa auda de cineva = a rupe orice relatzii cu cineva. Sa auzim de bine! formula de urare la despartzire. ♦ Refl. (La pers. 3) A se vorbi a se zvoni. [Pr.: au. Prez. ind. shi: (pop.) aúz] Lat. audire.