auzí (aúd auzít) vb. 1. A percepe cu ajutorul auzului. 2. A afla a shti din auzite. 3. A umbla vorba a se zice. Din auzite din cite sa aflat din zvon public. Pe auzite din auzite. 4. A asculta; cu acest sens este mai ales expresie emfatica folosita de preferintza la imper. inter. sau excl. Mr. avdu megl. ut istr. Ǫvdu. Lat. audῑre (Pushcariu 167; CandreaDens. 124; REW 779; DAR); cf. it. udire v. prov. auzir fr. ouir sp. oir port. ouvir. Flexiunea normala tu auzi a influentzat in eu auz sa auza. Schimbare de accent aúd in loc de áud (cf. mr. ávdu shi láud) nu a primit explicatzie satisfacatoare. Dupa Weingand Jb. III 222 sa produs probabil mai intii in intrebari. Trebuie sa se tzina seama shi de oscilatzia constanta a accentului in hiatul au. Cf. shi Pushcariu Dacor. III 74 shi Graur BL III 268. Der. auz s. n. (simtzul cu ajutorul caruia se percep sunetele; inv. veste); auzitor adj. (inv. ascultator); neauzit adj. (care nu se aude).