AUZ s. n. 1. Unul dintre cele cinci simtzuri cu ajutorul caruia se percep sunetele. Daca ar fi avut cineva auz k firul argintului ar fi deslushit cum plesnesc bulbii in glii. CAMILAR TEM. 102. Inca tot nu sintem lipsitzi de simtzul auzului shi prin urmare ne place a asculta poveshti frumoase. NEGRUZZI S. I 245. ◊ Expr. Ai lua (cuiva) auzul = a asurzi (pe cineva). Nichifor avea o biciushca... cu care pocnea detzi lua auzul. CREANGA P. 107. Stropshitul de Ion cu talanca de la oi cu cleshtele shi cu vatrarul face o hodorogeala shi un taraboi detzi ia auzul. CREANGA A. 39. ♦ Insushirea de a distinge o nota muzicala justa de una falsa; ureche muzicala. 2. Auzire auzit. Sa bucurat... la auzul acestor vorbe. RETEGANUL P. III 78. Nu ma sfiesc... so marturisesc in auzul oamenilor. ALECSANDRI T. II 25.