autoproclamá vb. refl. I A se investi cu anumite titluri (de obicei pe nedrept) ◊ „Este dupa parerea mea un exemplu care ilustreaza tendintza de a se autoproclama ei inshishi «varfuri» ale shtiintzei contemporane.” Sc. 24 XI 66 p. 4. ◊ „Dupa ce sa incercat de catre catziva autori obishnuitzi sa faca multa galagie in jurul numelui lor sa se autoproclame valori supreme [...] poetzii sau intors [...] la uneltele specifice traditzionale ale poeziei.” R.l. 29 IX 75 p. 2; v. shi I.B. 5 I 74 p. 4 (din auto1 + proclama; MNC 1971; DN3)