*automóbil a adj. (cuv. ibrid d. auto shi mobil; fr. automobile. Cuv. corect ar fi fost automat). Care se mishca fara kĭ (adica printr’un motor cu abur electricitate sh. a.) vorbind de vehicule: o trasura automobila. S. n. pl. e. Trasura automobila. Se zice des shi raŭ shi íl shi otomobil. Prima incercare a unuĭ automobil cu abur fu a luĭ Cugnot la 1769. La 1831 s’aŭ pus in functziune in Anglia omnibuse cu abur. La 1875 Bollée facu un automobil cu care merse in 1878 de la Paris la Viena. La 23 Octobre 1883 Belmont shĭa brevetat la Paris un automobil de lemn cu o mashina de bronz cu toate caracterele motoruluĭ actual in special ale carburatoruluĭ. El a lucrat 15 anĭ la inventziunea luĭ perfectzionindo dar a murit sarac. Primu care a pus in practica motoru cu benzina fu Daimler in Cannstatt (Bavaria) shi aproape in acelashĭ timp Benz in Mannheim in anu 1886. Motoru luĭ Daimler fu perfectzionat in Francia. Alt inventator fu shi Siegfried Markus mort la 1899 la Viena. Sint shi automobile cu spirt shi cu electricitate.