AUTOCRAȚÍE, (2) autocrații, s. f. (În societatea bazată pe exploatare) 1. Formă de guvernare ca toate puterile statului concentrate în mîna unei singure persoane, care exercită o putere absolută, nemărginită, despotică, nesocotind interesele și voința poporului. V. absolutism. 2. Stat în care forma de guvernare este autocratică... Rusia țaristă era o autocrație.